În România, sparanghelul poate fi întâlnit numai întâmplător la unii grădinari individuali, care ştiu cum să-l aprecieze şi să-l consume.
Sparanghelul se cultivă pentrulăstarii săi etiolaţi, care se obţin norma lîn lunile aprilie-mai, fiind consumaţi ca preparate speciale
Sparanghelul are nevoie de un teren expus la soare, ca să se bucure de cel putin 7 ore de soare pe zi. Solul trebuie sa fie de calitate bşi uşor drenabil, pentru ca planta nu poate să se dezvolte bine pe umiditate. Se cultiva în şanţuri adânci de 14 cm şi de lăţime de 20 cm; iar,dupa plantare, se fac mu,uroaie de 5 cmpentru a-şi forma rădăcini puternice şi adânci.
Vara, sparanghelul se udă moderat, dar zilnic.
Producerea puieţilor – se face, de regulă, în pepiniere specializate, de către case producătoare, cu tradiţie în selecţia şi înmulţirea sparanghelului. Sortarea materialului are loc pentru îndepărtarea plantelor bolnave şi, pe cât posibil, a celor femele, considerate ca fiind mai puţin productive. Pentru producerea puieţilor (grifelor) se foloseşte o sămânţă corespunzătoare standardelor, cu facultatea germinativă de minimum 70% şi nu mai veche de 3 ani.
Epoca de semănat este primăvara, când temperatura solului se situează peste 10 grade Celsius, respectiv în lunile martie-aprilie, pentru producerea puieţilor de 1 şi 2 ani. Pentru puieţii care urmează a se livra la 18 luni, semănatul se face în lunile iunie-iulie.
Producţia de puieţi de calitate se ridică la 150-200.000 la hectar, potrivit agrimedia.ro.
