Viața de crescător de vaci de lapte este una din ce în ce mai grea în România, în condițiile în care prețul laptelui rămâne la cote scăzute, iar prețul furajelor crește cu fiecare zi care trece. În plus, accesul pe piață este unul dificil, dacă nu imposibil, pentru micii fermieri, în condițiile în care producțiile lor sunt mult prea scăzute pentru a fi luați în seamă de marii retaileri.
Această problemă a fost ridicată de către un telespectator AGRO TV în cadrul emisiunii ”Agricultura la Raport”, acolo unde a fost invitat și George Scarlat, președintele Comisiei de Agricultură din Senatul României.
”Cu laptele avem o problemă – prețul este foarte mic. Suntem o fermă mică, iar prețul este tare mic la lapte și nu mai facem față. Vindem laptele cu 1,1 lei și producem cam 120 litri de lapte pe zi”, a fost mesajul transmis de fermierul Gicu Filote din județul Brăila. Iată răspunsul senatorului George Scarlat pentru micul crescător de vaci:
”Fără asociere împreună cu ceilalți fermieri din regiunea dumneavoastră, până nu strângeți o cantitate de minim o tonă, nu puteți să aveți un preț mai ridicat, pentru că fără asociere și fără a avea o cantitate nu puteți să faceți niciun contract cu un procesator. Din păcate, vrem sau nu să recunoaștem, tendința este spre globalizare. Fermieri mari au ajuns la concluzia că vor trebui să-și facă propria fabrică de lapte pentru că le e din ce în ce mai greu să intre în piață. (…) Ceea ce nu se înțelege în România, o spun și mi-o asum chiar dacă mânie nu voi mai fi om politic: în România s-a făcut o greșeală majoră; am pierdut piața. 75% din ce înseamnă astăzi comerțul cu produse agroalimentare este în mâinile multinaționalelor. În momentul în care românul merge doar la supermarket să-și cumpere produsele și nu mai merge la băcănie sau la lăptărie, va fi foarte greu pentru fermierii mici și mijlocii să ajungă cu producția la raft. (…) Dacă fermierii ar avea unde să își vândă marfa la un preț corect, credeți-mă că nu au nevoie de sprijin. În momentul când dai un sprijin, la capătul lanțului profită cineva.
Soluția ar fi fost acele 6-8 depozite regionale, care să fie de fapt piețe terminale, unde să se întâlnească cererea și oferta. Scopul era ca în acele piețe terminale să vină toată producția mică și mare, astfel încât să se strângă o anumită cantitate și să ajungă acolo retail-ul ca și client, piața de cartier și sistemul HoReCa, să se aprovizioneze de acolo”, a subliniat Scarlat.
