Fostul ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, a transmis pe pagina sa de facebook un mesaj legat de criza prin care trece umanitatea la nivel mondial. Potrivit fostului șef de la MADR, deși în prezent ne confruntăm cu amenințarea noului coronavirus, există și alte probleme imense care trebuie rezolvate la nivel planetar, cum ar fi foamentea. În acest sens, ministrul a evidențiat potențialul agricol al României, care are în această perioadă o șansă istorică. Vă redăm mesajul integral transmis de Petre Daea:
”Ce este normal și ce este anormal în aceste zile de cumpănă?
Este normal să ne fie frică.
Este normal să ne întristăm.
Este normal să ne pară rău.
Este normal să plângem.
Este normal să luptăm.
Este normal să acționăm.
Este normal să facem eforturi de tot felul, indiferent de costul lor.
Este anormal să ne pierdem rațiunea.
Este anormal să nu sperăm.
Este anormal să nu gândim ce putem face acum și în perspectivă.
Toata planeta este prinsă în aceasta lupta de a învinge o boala pentru care nu avem leac; îl vom găsi mai devreme sau mai târziu.
Dar, pe aceeași planetă numită Terra, structurile de specialitate ONU – FAO spun că se moare de foame. Summit-ul mondial FAO din noiembrie 2009 a pus în discuție securitatea alimentară, pornind de la o realitate în care statistica în domeniu spunea că la scara planetei, la fiecare 6 secunde se pierde viața unui copil din cauza foamei. Asta înseamnă că într-o recreație de 10 minute între orele de școală, se pierd 100 de vieți, într-o oră se pierd 600 vieți, iar într-o singură zi 14.400 vieți de copii.
Dacă aceste statistici sunt cele reale, neavând argumente pentru combaterea lor, pentru că sunt prezentate de structuri de specialitate din ONU, susținute și interpretate de mari personalități ce au participat la Summit-ul din 2009, putem constata că într-o lună, cu 30 de zile în medie, se pierd viețile a 432.000 copii. Prin raportarea la un an, înseamnă ca se pierd viețile a 5,2 milioane copii din cauza foametei.
Datele FAO spun că peste 40 milioane de vieți omenești, tineri, vârstnici, femei și bărbați mor anual din cauza foametei.
Este foarte adevărat ca aceste statistici nu sunt uniforme pe întreg globul, fiind concentrate în zonele sărace cu potențial redus al producerii hranei.
Chiar dacă cifrele și corelațiile dintre acestea pot fi relative, totuși fenomenul există, el nu poate fi ascuns sau neglijat, iar avertismentul celor trei prestigioase organizații care se ocupă de alimentație, sănătate și comerț – FAO, OMS și OMC, trebuie luat serios în seamă.
Folosind datele OMS, rezultă că până acum, din cauza coronavirusului, au murit 67.000 persoane, reprezentând circa 5 % din numărul copiilor morți de foame la nivel mondial pentru aceeași perioadă, conform statisticii FAO. Ținând cont de datele FAO prezentate mai sus și dacă ne-am raporta la toate decesele din cauza foametei indiferent de vârstă, mortalitatea din cauza pandemiei de coronavirus ar reprezenta un procent de 0,65%.
Și cum este normal, firesc, toate țările lumii, marile puteri, conducătorii tuturor statelor sunt preocupați pentru oprirea acestei molime și salvarea vieților aflate în pericol.
O MISIUNE NOBILĂ ȘI NECESARĂ, UN SCOP BINE DEFINIT, care trebuie urmat de fiecare dintre noi, aici și oriunde s-ar afla această molimă.
Poate în acest moment de cumpănă pe care-l traversăm, cu speranța că ne va fi mai bine, se naște fireasca întrebare: dar pentru cei care au murit, mor și vor muri de foame, înaintea pandemiei, în timpul pandemiei, după pandemie, ce am făcut și ce putem face?
Să căutam în continuare cu disperare după ventilatoare, medicamente, măști, combinezoane, botoși, atât de necesare în aceste momente și să uităm de ce ne trebuie în fiecare zi – asigurarea hranei!?
Eu zic să facem și una și alta!
Să ne ocupam de problemele de sănătate, ca și cum am fi tot timpul în pandemie și să ne ocupam de hrană, ca și cum se moare tot timpul din lipsa ei (datele FAO spun acest lucru).
Așa este normal, iar strigătul Germaniei, Italiei și Spaniei către muncitorii români, pentru agricultura din țările lor, se înscrie în această logică, luptând pe ambele fronturi, atât cu pandemia, cât și cu asigurarea hranei pentru populație, care constituie suportul existenței umane, salvând atât consumatorii, cât și făuritorii de hrană, realizând producția, recoltând-o, comercializând-o, consumând-o, știindu-se foarte clar că hrana ne dă putere și șansa de a învinge, în lupta corp la corp cu molimele trecutului, prezentului și viitorului.
Chiar dacă este pandemie trebuie să lucrăm pentru realizarea hranei și să salvăm producătorii prin preluarea producției și consumarea ei. Țara noastră, cu resursele cunoscute, valorificate parțial, are rezerve imense pentru a produce hrană pentru noi si pentru alții, aceasta putând deveni o valută forte.
România are șansa istorică de a-și regândi strategia de țară, pe care responsabilii și înțelepții zilei să o ancoreze în realitățile actuale și de perspectivă, care trebuie pusă în sertarul responsabilității statale, jurând pentru respectarea ei, indiferent unde ne aflăm și cine suntem.
Strigătul Germaniei, Italiei și Spaniei către forța de muncă pentru a lucra în agricultura acestor țări, este semnul regândirii politicilor în domeniu, iar dacă totuși situația o cere și nevoia îi împinge pe cei ce doresc să lucreze, cu plecare în plină pandemie, cu risc cunoscut și asumat, e bine să se facă pe baza unor contracte, care să le asigure sănătatea și garanția zilelor de mâine, în așa fel încât solidaritatea să se manifeste cu adevărat.
Toți suntem muritori, dar răspunzători de faptele noastre!
Dumnezeu să ne dea gândul cel bun!”
