În urmă cu o sută de ani, o româncă a descoperit cum să stăpânească norii și a reușit să provoace prima ploaie artificială din lume, în 1931, în Bărăgan
Agricultura a reprezentat un element cheie pentru dezvoltarea civilizației umane, însă a depins întotdeauna de capriciile naturii. Din cele mai vechi timpuri, în perioade de secetă, oamenii invocau divinitatea să le redea ploaia, iar cei care păreau să reușească asta, prin diferite ritualuri, erau priviți, la rândul lor, ca niște aducători de miracole.
Și totuși, o formulă cu adevărat magică de aducere a ploii a fost „rostită” abia în secolul XX de savanta româncă Ștefania Mărăcineanu, cea care a făcut primele descoperiri în privința radioactivității artificiale și care rămâne în istorie ca omul care a realizat prima ploaie artificială din lume.
Acum, această soluție extraordinară împotriva secetei se află oricând la îndemâna fermierilor români, după ce în noiembrie 2024, compania Intervenții Active în Atmosferă (IAA) a reușit să achiziționeze primul avion de însămânțare a norilor din România, echipat de compania americană Fargo Jet Center, recunoscută la nivel internațional drept lider în servicii de aviație.
Povestea Ștefaniei Mărăcineanu, omul care a descoperit cum se poate aduce ploaia
Ștefania Mărăcineanu s-a născut la 17 iunie 1882, la București. Și-a petrecut primii ani din viață la azilul pentru orfani „Elena Doamna”, fapt ce n-a împiedicat-o ca mai târziu să urmeze cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, secţia Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910.
În 1919, obține o bursă la Paris, unde va urma, timp de un an, cursurile de radioactivitate ale Mariei Curie la celebra Universitate Sorbona. Tot aici, la 26 mai 1924, devine doctor în științe fizice, cu lucrarea „Cercetări privind constanta poloniului şi penetrarea substanţelor radioactive în metale”, pentru care a primit calificativul Très Honorable.
În cadrul cercetărilor sale Ștefania Mărăcineanu a studiat probe de plumb obținute de pe acoperișul Observatorului din Paris și a observat că acestea erau parțial radioactive, presupunând că fenomenul se datorează influenței soarelui.
Cu toate acestea, descoperirea radioactivității artificiale a fost atribuită soților Frederic şi Irene Joliot-Curie care, în ianuarie 1934, au publicat studiul „Production artificielle d’éléments radioactifs. Preuve chimique de la transmutation des élémements”, pentru care au fost recompensați în 1935 și cu Premiul Nobel. În studiul lor, în care, ce-i drept, fenomenul radioactivităţii era explicat fizic și matematic, cei doi au folosit o mare parte din observaţiile de lucru ale savantei românce referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menţioneze însă acest fapt, chiar dacă, mai târziu, fiica celebrei Marie Curie recunoștea într-un articol din Neues Wiener Journal publicat în 5 iunie 1934: „Ne amintim că savanta româncă, domnişoara Mărăcineanu, a anunţat în 1924 fenomenul radioactivităţii artificiale”.
Mai mult, Ștefania Mărăcineanu, reușise deja și o primă utilizare practică a cercetărilor sale: prima ploaie artificială din lume.
Revenită în țară în 1929, devine colaboratoare a profesorului Dimitrie Bungeţianu la Universitatea din București, alături de care pune bazele predării radioactivităţii în România, implicându-se, de asemenea, în domenii precum studiul atmosferei terestre și meteorologia.
Încercând să înţeleagă mecanismul de declanşare a ploilor, savanta româncă ajunge la concluzia că radiaţiile ar putea juca un rol important în desfăşurarea acestui fenomen.
„Ploaia nu este decât o consecinţă imediată a influenţii solare în radioactivitate. În cercetările mele pentru radioactivitatea plumbului cercetam vechile acoperişuri de plumb ale Parisului, în special acoperişurile Observatorului. Am făcut constatarea că un încăpăţânat ghinion mă urmărea, cerul acoperindu-se cu nori ori de câte ori lucram pe acoperişuri. Am ajuns curând la concluzia că nu era o simplă coincidenţă care mă impiedica să lucrez, ci că expunerea unor substanţe radioactive la soare atrăgeau condensarea norilor. Omenirea e încă sceptică”, povestește Ștefania Mărăcineanu într-un interviu acordat publicației Ilustrațiunea Română, în 30 ianuarie 1935.
Intuind beneficiile ce pot fi aduse agriculturii dacă acest fenomen poate fi controlat, limitând în același timp efectele negative, precum sunt inundaţiile, savanta româncă reușește în numai doi ani să creeze prima ploaie artificială din lume.
La data de 10 iunie 1930, Ștefania Mărăcineanu depune la Direcţiunea Proprietăţii Industriale din cadrul Ministerului Industriei și Comerţului cererea de brevet nr. 18547, cu titlul „Un mijloc de a provoca ploaia”, prin care propune realizarea unui experiment ce presupunea crearea unei concentraţii artificiale de radioactivitate în nori, prin injectarea norilor joşi cu săruri chimice radioactive.
Astfel, cu sprijinul profesorilor Dimitrie Bungenţianu și Vasilescu Karpen și cu ajutorul pilotului Constantin „Bâzu” Cantacuzino, asul aviaţiei române în cel de-Al Doilea Război Mondial, cel care a lansat sărurile radioactive din avionul său, Ștefania Mărăcineanu reușește să declanșeze, în vara secetoasă a anului 1931, în Bărăgan, prima ploaie artificială din lume.
După reușita experimentului, fiziciana româncă este însărcinată de guvernul francez să experimenteze ploaia artificială și în nordul Africii, în Algeria, colonie franceză la acea dată (1934). Din nefericire, din cauza neomogenităţii norilor, care de multe ori sunt alcătuiţi haotic, cu straturi calde urmate de straturi reci, nu s-a găsit o reţetă perfectă de declanşare a ploii artificiale, iar autoritățile algeriene, deși au apreciat printr-o scrisoare oficială eforturile Ștefaniei Mărăcineanu, au considerat rezultatele experimentale ca fiind neîncurajatoare.
Savanta și-a continuat însă cercetările în domeniu până la declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, când acestea au fost sistate. Din păcate, la 15 august 1944, din cauza unui cancer dobândit cel mai probabil din pricina iradierii, Ștefania Mărăcineanu părăsea această lume, la doar 62 de ani.
După război, mai multe țări, dar în special în SUA, au continuat cercetările româncei privind declanșarea controlată a ploilor, prin folosirea a numeroase substanţele folosite pentru injectarea norilor, cum ar fi iodura de argint sau zăpada carbonică.
Și iată că, la această dată, aducerea ploii nu mai stă în puterea exclusivă a vreunor vrăjitori care să invoce o divinitate sau alta, ci este oricând la îndemâna fermierilor prin serviciile oferite de compania Intervenții Active în Atmosferă, care dispune de tehnologie de ultimă oră în lupta cu seceta.
Utilizată deja în multe țări din lume, tehnologia de însămânțare a norilor presupune dispersarea, cu ajutorul iodurii de argint, a sărurilor higroscopice sau a altor subststanțe, a unor nuclee de condensare la nivelul norilor, stimulând astfel apariția precipitațiilor. Astfel, norii care nu ar precipita sau ar produce precipitații reduse sunt transformați în surse de ploaie.
Articol documentat pe baza informațiilor prezentate pe site-ul www.stefania-maracineanu.ro
