În încercarea de a-și dezvolta afacerea, fermierul vrâncean Răzvan Avram a ales o direcție neobișnuită pentru agricultura românească: creșterea bizonilor americani. Decizia, spune el, a venit din dorința de a diversifica activitatea fermei, tot în interiorul agriculturii, dar nu către zootehnia tradițională, deja împovărată de costuri ridicate și lipsă acută de forță de muncă.
Fermierul recunoaște că alegerea nu a fost una simplă, mai ales că piața românească de carne de bizon este aproape inexistentă.
”Principalul motiv a fost să diversificăm partea de agricultură tot într-o zonă de agricultură, de animale. Raționamentul a fost să găsim alte animale, neconvenționale, care nu necesită forță de muncă, nu necesită cheltuieli care sunt specifice sectorului zootehnic. E adevărat, am ales o nișă cu probleme, provocări noi, altele decât cele clasice din zootehnie. Dar e o nișă în care nu investești resursă zilnic, dar trebuie să ai destul de multă răbdare. Practic, este un business pe termen lung”, a precizat Răzvan Avram, într-un interviu acordat jurnalistului Ovidiu Ghinea.
În prezent, efectivul fermei din Vrancea este de peste 70 de capete. Dacă producția de carne de vită încă se luptă să își găsească publicul în România, carnea de bizon este și mai departe de a deveni un produs cunoscut, însă fermierul face ce poate pentru a educa consumatorii în acest sens.
”În acest moment, efectivul este de 70-80 de animale. Piața de desfacere trebuie să o creăm, dacă ne raportăm strict la piața de desfacere din România, pentru că în România nu există a cultură nici măcar a cărnii de vită, d-apoi de bizon. E adevărat că marea majoritate a oamenilor nici nu știu că se crește așa ceva în România, deși deja sunt trei ferme, deci nu suntem o fermă unicat. Trebuie să căutăm să educăm prima dată populația, pentru a putea valorifica carnea în România”, a mai spus Răzvan Avram.
Creșterea bizonilor americani nu este doar o curiozitate, ci un model de afacere pe termen lung, cu potențial ridicat la export și în zona gastronomică premium. Ferma din Vrancea demonstrează că agricultura românească începe să exploreze noi nișe, adaptate la realitățile pieței: costuri mari cu forța de muncă, volatilitatea prețurilor și nevoia de diversificare.
