Anul pe care tocmai l-am început nu este unul cu rezultate bune garantate pentru fermieri și nimeni nu poate să spună la ora aceasta dacă va fi măcar la fel de bănos ca 2021. Și chiar dacă recoltele și vânzările vor fi bune, asta nu dă certitudinea profitului pentru că piața este extrem de instabilă. Și nu va fi un an prea bun nici măcar pentru noi, consumatorii, pentru că știm sigur că prețurile la alimente, deja mari, vor continua să crească.
Să încercăm însă o scurtă evaluare a viitorului agricol, într-o țară care încă stă la mila naturii pentru că de irigații la nivel național nu putem vorbi nici în 2022, oricât ar încerca autoritățile să mai pună ceva în locul a ce s-a distrus și furat în 30 de ani. Așa că, un aliat important al fermierilor, care nu au sau nu își permit un sistem de irigații, va fi și anul acesta mila Celui de Sus, să dea ploaie când și unde trebuie, dar nu prea multă, că se inundă câmpurile. Dar asta nu este de ajuns. Poate că cineva se va milostivi de agricultura românească și cea mondială în același timp și va pune stavilă creșterii de preț la îngrășămintele de sinteză. Că acelea organice nu sunt deloc mai ieftine și nici măcar nu ajung pentru toată lumea iar recente experimente de trecere în totalitate la agricultura ecologică, așa cum a făcut anul trecut Sri Lanka, s-au dovedit eșecuri răsunătoare, oamenii ajungând să se bată pentru un blid de mâncare. Așa că, de urgență, guvernul local a reaprobat folosirea de îngrășăminte și substanțe fito-sanitare, care însă nu prea mai erau disponibile pe piață.
Și să nu uităm că 2022 ne aduce tot mai aproape de ziua în care va fi evaluată din nou folosirea glifosatului în agricultură, una dintre multele substanțe aflate sub un continuu asediu. Iar perspectiva nu se arată deloc îmbucurătoare, deși declarațiile belicoase din ultima vreme, inclusiv cele ale președintelui Franței, și-au mai pierdut din virulență. Dar nimic nu e sigur, mai ales odată cu ambițiile ecologiste tot mai mari ale Uniunii Europene, un aprig apărător al mediului, poate chiar cu sacrificarea unei părți a agriculturii comunitare. Și să ne amintim și de valul de interdicții privind tot mai multe substanțe și compuși, deși acum este clar că dacă ai renunțat la ceva nu prea ai ce să mai pui în loc.
Și dacă tot am vorbit de Uniunea Europeană, să ne amintim că 2022 este anul în care fermierii din România vor afla exact care sunt regulile după care vor mai primi subvențiile din PAC, și asta pentru că o să avem, nu peste mult timp cred eu, Planul Național Strategic. Vom ști care sunt eco-schemele valabile la nivel național, ce mai putem pune în pământ sau pe pământ și ce nu, și vom ști exact câți metri trebuie să lăsăm între parcele, asta pentru a fi și mai prietenoși cu natura, pe care oricum fermierul român o respectă.
Să mai amintim, măcar pe scurt, că ne așteaptă noi scumpiri la carburanți și la sursele energetice, toate acestea într-o piață volatilă, care nu garantează fermierului un venit pe măsura cheltuielilor, o piață aflată la cheremul marilor jucători internaționali și a burselor, oricât grâu și porumb ar recolta fermierul român. Și să nu uităm de zootehnie și de presanta chestiune a transporturilor de animale vii, cam singurul domeniu în care crescătorii români de animale mai mișcau, cu exporturi spre țările arabe. Va fi tot mai greu, dacă nu cumva or să apară curse speciale de avion, cu cușete pentru oi și limuzine care să le aștepte la poarta fermei. În fine, sunt multe de așteptat în 2022, dar acum mi-e greu să spun că bilanțul va fi unul favorabil agriculturii. Să trăim, să trecem de pandemie și ne socotim la sfârșitul anului.
este parte a
