19 aprilie 2021 - 09:41

Cum trag de preț traderii când cumpără porumb de la fermierii mici. „Trebuie să ne lepădăm cu toții de hoție!” (EXCLUSIV)

Într-o postare dură la adresa unei multinaționale care se ocupă cu comerțul de cereale și cu care face afaceri, Nina Gheorghiță, asociat în cadrul unei ferme de familie, cu experiență inclusiv în managementul firmelor de agribusiness, povestește o situație deosebit de neplăcută care implică diferențe de umiditate la o partidă de porumb comercializat.

Într-o intervenție telefonică făcută pentru ediția online a Agro TV, Nina Gheorghiță recunoaște că diferența de umiditate a porumbului între ceea ce a plecat din silozul fermierei și rezultatele firmei contractate de traderul achizitor o dezamăgește, este pentru domnia sa o surpriză, o premieră și un act premeditat.

„Și pentru noi a fost o surpriză, așa cum am scris și în postare, este pentru prima dată când se întâmplă atât de flagrant. Așa, mici discuții, la jumătate de procent, până într-un procent, OK, de acord, poți să accepți. Însă, la momentul la care diferențele sunt de 2-3 procente, acolo nu mai este nici eroare, nici neuniformitatea masei de semințe, acolo este cu intenție”, a declarat pentru Agro TV fermiera, sâmbătă, 6 februarie 2021.

Tot domnia sa explică și posibilitatea prin care, voit sau nu, un angajat al cumpărătorului final să poată manevra rezultatele materiei-prime cumpărate.

„La momentul la care se face recepția mărfii în siloz, multe dintre aceste facilități de stocare s-au modernizat și, teoretic, ei (n.r. – manevranții, laboranții) nu mai au contact cu proba. Spun teoretic pentru că, practic, este imposibil, pe lanț, chiar să nu se întâmple, laborantul să nu poată înlocui proba sau să n-o poată măslui.

„Din camion se recoltează cu o sondă pe care n-o poți controla. Există o regulă de sondare, o metodologie, o procedură, de acord. Numai că, ce se întâmplă mai departe, tot ochiul laborantului și mâna lui contează, chiar dacă proba este pusă într-un umidometru”, a continuat Nina Gheorghiță.

„Nici nu mi-a trecut prin minte că n-o să îndeplinesc indicii de calitate”

Tot domnia sa a mărturisit că, la semnarea contractului, nici nu s-ar fi gândit că și în cazul în care ar fi existat diferențe de umiditate atât de mari de la plecare (nivel testat empiric, în fermă), față de cele de la sosirea în silozul cumpărătorului, vânzătorul să nu fie informat.

„La semnarea contractului, nici nu mi-a trecut prin minte că, la capătul celălalt, când se va face recepția pe calitate, eu n-o să îndeplinesc indicii de calitate, pentru că eu știam ce marfă am, știam care îmi este umiditatea, pentru că mi-o făcusem la momentul la care am băgat materia-primă în magazie și am stat liniștită.

„Ei (n.r. – traderii), în momentul în care fac recepția mărfii – că eu am semnat un contract și m-am angajat că la porumb, îl voi da cu umiditate 14,5%, asta era scris la mine în contract, că între 14,5% – 15% traderul nu-mi va plăti în raport de 1:1, adică 0,5 procente de umiditate nu mi-o va plăti, iar ce depășește peste 15%, mă va pune să plătesc și uscarea -, pentru fiecare procent de umiditate peste 15% are un anumit preț pentru uscare.

„Și, atunci, eu am livrat marfa și nici măcar nu m-au anunțat (n.r. – de situație). În mod normal, când îți ajunge o marfă în siloz, la alți parametri decât ai tu trecut în contract, în mod normal, laboratorul din Constanța ar fi trebuit să-l contacteze pe trader, iar traderul pe mine și să-mi spună că au o problemă cu porumbul meu, că umiditatea este 16,5% sau 16,9% sau 16,3%, pentru că, în prima zi, toate erau peste 16 procente”, spune cu amărăciune în glas Nina Gheorghiță.

Ca atare, a continuat ea, s-ar fi deplasat personal în port Constanța, s-ar fi adresat unei companii acreditate internațional, ale căror rezultate nu pot fi contestate, și s-ar fi prelevat două-trei probe pentru control.

„Una îmi rămânea mie, ca fermier, cu sigiliu, una rămânea în siloz, iar cea de-a treia probă spunea – porumbul are umiditate 13,6%. Atunci, silozul trebuia să accepte. Dacă nu accepta acel indice de 13,6%, din proba deținută, traderul trebuia să trimită mostre unui alt laborator acreditat, să vadă ce spune și acela. Din păcate, partenerul nostru contractat nici măcar nu ne-au informat.

„Prima regulă a fost încărcată prin faptul că nu ne-au anunțat de situație. Eu am aflat întâmplător de la un șofer. Pentru niște companii acreditate este inadmisibil. Ei trebuiau să mă anunțe, nu să mă autosesizez eu.

„Dacă n-aș fi aflat de la șofer, la momentul la care mi-ar fi trimis ei calculația, astfel încât eu să facturez marfa, n-aș fi avut nicio garanție că ei nu m-ar fi penalizat, pentru că ei n-ar mai fi putut reconstitui marfa pe care am livrat-o, dat fiind faptul că am descărcat-o în siloz”, a precizat totodată Nina Gheorghiță.

„Eu, ca fermier, nu sunt acreditat să-mi fac singur analizele”

Și povestea neplăcută continuă. Interlocutoarea a precizat că și dacă s-ar fi apelat la instanță, dacă fiecare parte implicată în contract ar fi afirmat că are dreptate, ce dovadă ar fi putut aduce vânzătorul că are dreptate? Și asta în condițiile în care fermierul nu poate emite de unul singur certificate doveditoare.

„Sigur că există instanță. În instanță, dacă am fi mers, ce dovadă puteam eu să aduc că am dat o marfă în parametri? Eu, ca fermier, nu sunt acreditat să-mi fac singur analizele. Nu am laborator și aparatură acreditată. Eu, ca fermier, merg pe bunul simț și pe ochi. Iau o mână de porumb și văd că n-am spărturi. Iau 100 de grame, separ spărturile, separ impuritățile, dar nu pot să-mi scriu singură certificat de calitate.

„I-am trimis traderului meu fotografii de pe umidometru. La mine, în magazie, umiditatea variază de la 9% la 13%. De de ce așa? Nu că ar avea umidometrul vreo problemă, ci pentru că am recoltat etapizat și am avut sole pârjolite de la secetă; aveam umiditate 10%. Am însămânțat anul trecut 230 ha cu porumb, dar diferența a fost enormă, de la 700 kilograme de boabe de porumb la hectar, în anumite sole, până pe la 4.000 de kilograme, acolo unde am irigat. Am băgat marfa asta laolaltă cu porumb recoltat cu 13-14%. De aici este variația”, a mai precizat Nina Gheorghiță.

Domnia sa a precizat în final că reprezentantul multinaționalei cu care a întâmpinat această problemă este unul cu care are o relație comercială de peste un deceniu, motiv pentru care a și încheiat contract cu firma la care acesta lucrează.

„Când zici traderi, pentru mine este multinațională. Lucrăm de mulți ani. Cu reprezentantul de zonă lucrăm de 10 ani. Noi ne-am dus cu ferma după el, pentru că aveam o relație foarte bună cu persoana respectivă care reprezintă traderul”, a menționat fermierul.

Nu în ultimul rând, ea a spus că există și cazuri de fermieri care au fost penalizați, în situații asemănătoare.

„Câte vreme mie, până acum, nu mi s-a întâmplat, eu nu pot spune că este o practică generalizată. La postarea mea, în comentarii, veți vedea însă că sunt și alții care s-au confruntat cu situații asemănătoare. Cineva a fost chiar penalizat”, a conchis Nina Gheorghiță.

Piața porumbului la data de 1 februarie 2021

Conform raportului publicat de Cezar Gheorghe, de la Casa de Trading a Fermierilor, la data de 1 februarie a.c., piața porumbului din România – recolta 2020-2021, arată în felul următor:

„Prețul porumbului românesc crește după reculul încasat în 20-21 ianuarie 2021. Dacă la acea dată cumpărătorii ofereau un maxim de 200-202 euro/tonă, în paritatea CPT Constanța, vineri, oferta se ridicase în jur de 212-214 euro/tonă. Cu o paritate de euro-dolar de 1,2137, prețul în USD/tonă este de 260.

„În piața internă, fermierii cu stocuri au interes de vânzare la un nivel de 960-980 lei/tonă, după ce, inițial, ridicaseră așteptările la 1.000 lei/tonă.

„Porumbul are încă potențial de dezvoltare la nivelul prețului. Cererea există și, combinată timpul până la noua recoltă, vor juca în favoarea prețului acestuia, cu siguranță”, scrie analistul pe pagina Clubului Fermierilor Români.

Postarea integrală de pa Facebook a Ninei Gheorghiță

„Oare de ce nu realizăm că hoția o întreținem noi, în România, fiecare dintre noi? De la început, îmi cer scuze față de cei care nu se regăsesc printre hoți! Știu că sunt și din această categorie, însă într-o proporție infimă față de restul societății!

Săptămâna aceasta am livrat bruma de porumb pe care am recoltat-o în toamnă. Am o magazie în fermă, de 1.000 tone. Am livrat 350 tone. Tradițional, lucrez cu doi traderi. Unul, la 10 km de fermă, și unul livrează mai mereu direct în port Constanța, marfa pe care de obicei mi-o ia din câmp, iar iarna din magazie.

În magazie, întotdeauna am grijă să duc recolta cu umiditatea care nu depășește STAS-ul. Am umidometru portabil și, înainte să intru la recoltat, dar și pe măsură ce recoltez, fac multe umidități. Deci, am introdus în magazie porumb cu umiditate de la 10% la maxim 15%. Am urmărit umiditatea și peste iarnă. Nu mi-a arătat umidometrul niciodată 15%.

În prima zi am livrat șapte camioane. În contract, cantitatea finală era la livrare, deci la mine în curte, iar indicii de calitate se făceau la descărcare. N-am delegat să-l trimit în port să asiste. Am mers mereu pe încredere în trader și pe simțul corect al celor care fac analizele.

În a doua zi de livrare, au venit aceleași camioane, spre norocul meu, și unul dintre șoferi îi spune gestionarei mele că l-au ținut în port fără să-l descarce șase ore, că porumbul ar fi avut 16,5 umiditate.

Au zis, inițial, că-l vor descărca în uscător ca, apoi, să-l descarce tot în siloz. Și, atunci, gestionara m-a sunat, eu l-am sunat pe trader să văd ce se întâmplă, i-am trimis poze cu umidități făcute la restul porumbului din magazie. Atunci, tot ce-am încărcat ieri și ajuns în port Constanța – cinci camioane – au chemat o altă firmă să sondeze marfa și să facă analizele de calitate. Surpriză! Umiditățile au ieșit în limitele pe care i le-am spus că le-am obținut și eu în ferme cu umidometrul meu.

Și acum mă întreb: – oare acei laboranți plus restul angajaților din siloz, nu se vor fi săturat în ce țară mizerabilă trăim? S-or fi întrebat vreodată cine întreține hoția în România? Când merg la spital, s-or fi revoltat că nu li se schimbă lenjeria sau pansamentul sau nu li se aduce un pahar cu apă decât dacă dau 10-15 lei?

Dacă acel șofer nu ne-ar fi spus, livram toată marfa și vedeam tocmai când ne-ar fi trimis calculația că eram penalizați c-am livrat marfă peste umiditatea din contract (15%) și mai plăteam și uscarea.

Menționez că marfa cumpărată de trader, era vândută în port la un alt client. Deci respectivii, în capul lor, credeau că pierderea o suportă traderul, dar, la rândul lui, acesta mi-ar fi rostogolit-o mie!!! Așa e mereu!
Și atunci, oameni buni, cine întreține hoția în România? Doar politicienii? Ei sunt câteva sute, iar pe lângă ei, funcționari care au mentalitatea laboranților care mi-au făcut mie analizele la porumb.

Aștept acum calculația să văd dacă traderul care nu mai poate reconstitui marfa mea, livrată în prima zi, mă va penaliza sau nu! Eu sper să nu! Lucrez cu ei de multa vreme, și am livrat mereu ce m-am angajat. Ce-i drept, el era cumpărătorul final, acum a fost intermediar, dar eu am aflat de la șofer, când mi-a spus că, înainte să descarce, li se schimbă avizele cu care au plecat.

Dragi români, dacă vreți să trăiți într-o țară fără hoție, atunci trebuie să ne lepădăm cu toții de hoție!!! Altfel n-avem nicio șansă!”.

porumb