Gustul autentic, aspectul, consistența, unicitatea soiurilor originale de roșii românești, tradiționale, sunt incontestabil de neuitat. Însă păstrarea nealterată a acestor calități are și ea secretele ei, pe care cultivatorii o respectă cu sfințenie și o dăruiesc cu generozitate.
Recent, o mulțime de asociații ale legumicultorilor și-au dat întâlnire la un eveniment găzduit de Muzeul Astra din Sibiu. A fost un adevărat amfiteatru care a predat în aer liber o lecție aplicată de horticultură, pentru pasionați.
Aici am aflat de ce este mai bine să te gospodărești singur cu semințe din soiurile originale de roșii românești, așa cum o făceau bunicii și străbunicii noștri, pentru a avea siguranța unor recolte bogate și a unor soiuri curate, pentru că ei nu cumpărau nici semințe și nici răsaduri, dar aveau cămările pline cu legume gustoase.
Este adevărat că nu aveau nici resurse financiare, nu erau nici magazine de profil, așa că se gospodăreau foarte bine singuri. Și astăzi, mai sunt pasionați care procedează la fel.
„Cele mai frumoase roșii le păstrăm pentru semințe. Se taie tomata în două, se scot semințele și se pun într-un borcan cu apă, unde le lăsăm de pe o zi pe alta. După acest timp, amestecăm foarte bine și strecurăm semințele. Apoi le punem iar în borcam și le spălăm, le strecurăm”, spune Stela Zamoiu (foto), coordonator al Asociației Eco Ruralis.
Semințele se spală și se strecoară așa de câteva ori, atât pentru a se îndepărta orice rest vegetal de pe ele, cât și pentru a se separa cele bune, care rămân la fundul borcanului, de cele nematurate suficient, care se vor ridica la suprafață, fiind astfel ușor de îndepărtat. După ce suntem siguri că am oprit doar ce este de calitate, se întind în strat subțire pe un tifon sau pe o hârtie, explică Stela Zamoiu procedura prin care se păstra de la un an la altul semințele pentru soiurile originale de roșii românești.
„Se lasă la uscat până se desprind de pe tifon și nu se mai lipesc una de cealaltă. Se pun apoi în pungi de hârtie, se scrie ce soi este și se păstrează până primavara devreme, când le punem la încolțit sau le dăruim celor care vor soiurile noastre curate, din moși-strămoși”, spune Stela Zamoiu.
