Cum să înființezi o cultură mare de lucernă

Unul dintre cei mai prestigioşi agronomi ai României, dr. ing. Lucian Buzdugan, povestea că, dacă l-ar fi întrebat cineva care este gândul său pentru Insula Mare a Brăilei, ar fi răspuns, invariabil: „Să cultiv lucernă“. Şi a făcut-o. Pe suprafaţă mare. Dar nu s-a oprit la cultura în sine. A completat-o cu o unitate de procesare care livrează nutreţ pentru export.
De ce lucerna?
Pentru că, aşa cum spune Lucian Buzdugan, oferă o mulţime de avantaje: lucerna înseamnă cea mai mare cantitate de proteină la unitatea de suprafaţă pe care o poate da o plantă (n.n. – 1.980 kg/ha proteină brută, la o producţie medie de 45 t/ha masă verde, sau 18-20% proteină brută în substanţa uscată, mai mare cu 50% decât la soia şi cu 60% decât în cazul porumbului boabe); este o plantă care foloseşte singură azotul din atmosferă şi-l fixează în sol. În general, după ce eliberează terenul, lasă solul mai bogat în elemente nutritive de două-trei ori mai mult decât alte culturi; trece singură peste anumite calamităţi naturale în sensul în care, de exemplu, la o grindină poate fi cosită şi porneşte iar în vegetaţie; aerează solul foarte bine şi sparge hardpanul graţie sistemului radicular bogat şi care se duce în profunzime (masa principală de rădăcini, 80-85%, se dezvoltă în stratul 40-60 cm, restul plecând şi peste un metru adâncime), iar după lucernă nu mai este nevoie de scarificare; are plasti­citate ecologică, putând fi cultivată pe întreg teritoriul României; are o utilizare largă în zootehnie, putând fi folosită ca nutreţ verde, fân, nutreţ însilozat, granule sau brichete.
Secretul unei producţii bune stă în semănat
Cultura lucernei este una aparent uşoară. Cultivând-o şi studiind-o mai mulţi ani în condiţiile din Insula Mare a Brăilei, cu rezultate excepţionale din punctul de vedere al producţiei şi calităţii, dr. ing. Lucian Buzdugan spune că cheia unei recolte bune stă în condiţiile de semănat: „Chiar dacă lucerna are o largă plasticitate, fiind rezistentă la secetă, totuşi ea reacţionează bine când are umiditate. Deci una dintre condiţii este să aibă apă. Pe urmă, nu este pretabil un sol acid, ci unul neutru către bazic; Insula are pH-ul 8. În fine, trebuie să ţinem cont că lucerna îşi trimite doar o mică parte din rădăcini la peste un metru, masa importantă dezvoltându-se în stratul de 60 cm.
Plecând de la aceste aspecte generale, trebuie să vă spun că mulţi greşesc la înfiinţarea culturii, folosind sămânţă de slabă calitate, pe care o seamănă şi într-un pat moale. Tot secretul stă în folosirea seminţei tratate cu Nitragin şi o lucrare cu tăvălugul înainte de semănat, pentru a asigura un bun contact al acesteia cu solul. Sămânţa se încorporează la 1 cm adâncime; dacă ai scăpat brăzdarul la 4 cm, e clar că ai terminat cultura din start.“
Scurtă schemă tehnologică
„Pentru că eu am utilaje performante şi nu mai folosesc de mult timp tehnologia care include aratul, vă spun cum procedez la înfiinţarea culturii: fac o scarificare a solului şi introduc cantitatea de fosfor care să ajungă plantei vreme de patru ani, la adâncimea unde se dezvoltă masa rădăcinilor, 60 cm. Pregătesc apoi patul germinativ ca pentru oricare altă cultură (afânez solul la 25 cm şi discui), dar înainte de semănat vin cu tăvălugul, tasez solul, deci asigur pe de o parte contactul seminţei cu solul, iar, pe de altă parte, am refăcut capilaritatea, astfel încât apa din profunzime ajunge exact la sămânţă. Când înfiinţez cultura am grijă să nu duc sub nicio formă sămânţa mai jos de 1 cm. Pentru mine nu cantitatea de sămânţă este foarte importantă, pot foarte bine să folosesc doar 5 kg/ha (norma optimă este de 10-15 kg/ha), ci modul în care o semăn, adâncimea la care o pun. Pentru cine nu are utilaje performante şi utilizează încă plugul tehnologia de înfiinţare se poate rezuma la scarificare, împrăştierea fosforului, arătura adâncă (asigură inclusiv încorporarea îngrăşămintelor chimice), pregătirea pentru semănat, tăvălugirea, semănatul în condiţiile de adâncime menţionate.“
Atenţie la colet!
Aşadar, am semănat lucerna, a germinat, a răsărit. Ce facem mai departe? Grijă mare la colet: „Cea mai importantă parte a unei plante de lucernă este coletul. Acolo se face rezistenţa la iernat, acolo se constituie rezerva pentru repornirea în vegetaţie şi tot acolo se creează rezistenţa la secetă. Coletul este esenţial aşadar. Cum putem avea grijă de el? Neepuizând lucerna, tăind-o numai tânără. Trebuie să o lăsăm să şi înflorească. Prin înflorire apare o curbă de depunere a substanţelor uscate exact în colet. Noi ştim că la această plantă cea mai mare cantitate de proteină se acumulează în perioada de formare a butonului floral (mărime la palpat, bob de orez către bob de mazăre); atunci se recoltează, indiferent de talie. Dar măcar o coasă din an – ultima, dacă fermierul nu reuşeşte altfel – trebuie lăsată să înflorească. Pe urmă, înainte de iernat, lucerna nu se lasă fără vegetaţie, să nu o prindă gerul rasă complet, are şi ea nevoie de hrană peste iarnă, altfel se epuizează coletul. Apropo, din motivele de mai sus este greşit cum procedează unii, dând lucerna la păşunat toamna târziu.“
Nutreţ pentru export
În lipsa unei solicitări pe piaţa internă, lucerna produsă în Insula Mare a Brăilei este trimisă la export. Pentru a condiţiona furajul aşa cum l-a solicitat beneficiarul a fost nevoie de investiţii într-o fabrică: „În mod obişnuit, noi condiţionăm lucerna în baloţi mari, de 300 kg. Beneficiarul nostru a cerut însă baloţi de mare densitate. Aşa a apărut necesitatea construirii unei fabrici. Dar el a mai venit cu o condiţie, că vrea ca lucerna să-şi păstreze culoarea verde, nu cea a fânului uscat la soare, care merge spre nuanţa brun. Şi atunci mi-a trebuit o tehnologie specială. Recoltez deci lucerna, uniformizez brazda, o las să se pălească la soare o zi, o zi şi jumătate, până când ajunge de la 60-65% umiditate, la 30-35%, o strâng într-o brazdă groasă şi o balotez. Dar cum fac să o usuc de la 30-35%, până la 12 procente, şi să păstrez culoarea? O bag într-un cuptor rotativ, iar ca sursă de încălzire a cuptorului folosesc brichetele (peleţi) din resturile vegetale de pe cele 12.000 ha de soia obţinute în instalaţia noastră de brichetat şi rezultă un furaj şi cu mare densitate, şi de culoare verde, şi cu umiditate cât să fie păstrată, fără probleme, timp îndelungat. Cam aceasta este istoria noastră privind lucerna, valorificarea ei şi fabrica de condiţionare a nutreţului.“(Sursa: lumeasatului.ro)