Cerinţele faţă de factorii de mediu
Prunul este mai exigent decât mărul față de căldură, comportându-se mai bine în zonă de câmpie și a dealurilor mici. În zona dealurilor înalte, cu excepţia soiului Grase româneşti, prunul dă recolte instabile şi de slabă calitate.
Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 și 33°C, iar cele absolute minime sunt de 8°C și maxime de 36°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Față de ger, prunul are o rezistenţă mai bună decât părul, dar inferioară mărului (până la -35°), iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, oscilează în funcție de soi ăntre 800 și 900, se arată în ghidul tehnic și economic pentru pomicultură al MADR.
Mugurii florali rezistă până la -31…-33°C. Florile prunului sunt sensibile la ploile reci, ceaţă persistentă şi brume; în faza de boboc rezistă până la -3,3 .. -5,5°C, când sunt deschise degeră începând de la -2,2°C, iar la -5,0°C distrugerea florilor se produce în masă (90%). fructele de curând formate sunt distruse la -0.5…-1.1°C.
Cerinţele prunului faţă de apă sunt destul de mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase cu peste 600 mm precipitaţii anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci în timpul înfloritului compromit destul de frecvent recoltele prunului. În silvostepă multe soiuri ( Agen, Anna Spath, Renclod Althan, Tuleu gras, Stanley, ş.a.) cu o mai bună rezistenţă la secetă, reuşesc să producă, dar fructele sunt de calitate inferioară. În stepa uscată se impune irigarea plantaţiilor.
Faţă de lumină cerinţele prunului deşi nu sunt atât de mari, situându-se după nuc, cireş, cais, piersic și păr, prunul cultivat pe versanţi mai puţin însoriţi p duce fructe de slabă calitate (în substanță uscată, îndeosebi zaharuri).
SOLUL. Prunul se numără printre speciile pomicole cu cele mai mici cerinţe faţă de sol, valorificând bine sau satisfăcător aproape toate tipurile de sol din ţara noastră (datorită plasticității celui mai folosit portaltoi – corcodușul – Prunus cerasifera). Totuși, când volumul edafic util este mai mic de 75-51%, favorabilitatea este slabă. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4). Nu suportă solurile sărăturoase şi nici excesul de calciu (peste 9-10% CaCO3 activ). Carbonatul de calciu din sol devine un inhibitor asupra creșterii la peste 12% la adâncimea solului de sub 50 cm, sau lapeste 15% la adâncimea de sub 70 cm.
Amenajarea și pregătirea terenului
- evacuarea excesului de umiditate prin canale de coastă de colectare-evacuare, modelarea sau bilonarea terenului (unde este cazul) prin efectuarea de arături la cormană, înainte sau după plantarea pomilor;
- nivelarea de suprafață sau de adâncime pentru crearea unei pante care să asigure scurgerea apei de suprafaă și circulaia ușoară a agregatelor;
- terasarea versanilor pentru reducerea pantei terenului cu scopul evitării eroziunii solului și efectuării mecanizate a lucrărilor (fără mobilizarea unui volum excesiv de sol);
- desfundarea terenului la 60-80 cm pentru afânarea solului și încorporarea îngrășămintelor sau scarificarea în două direcții;
- nivelarea terenului desfundat sau arătura adâncă pe terenurile scarificate.
Pentru asigurarea desfășurării procesului tehnico-productiv în condiții de eficiență economică se iau următoarele măsuri de organizare interioară: parcelarea terenului; asigurarea căilor de circulaie și trafic tehnologic; construirea centrului gospodăresc (unde este cazul), amenajarea surselor de apă, de energie și a căilor de acces; împrejmuirea.
Sisteme de întreţinere a solului
Ierburile de pe intervalele dintre rânduri trebuie cosite (tocate) repetat, când ating înălțimea de 10-15 cm pentru a nu concura pomii în consumul de apă și substanțe nutritive; iarba tocată poate fi dirijată ca mulci de-a lungul rândurilor. Atunci când ierburile se degradează (se răresc, nu se dezvoltă) este necesară reînsămânțarea după o afânare superficială. De-alungul rândurilor sub coroană la sistemul clasic, solul se menține curat de buruieni prin lucrări mecanice, manuale sau erbicidare.
Tehnica fertilizării plantaţiilor
Prunul răspunde favorabil la fertilizarea periodică cu gunoi de grajd, mai ales în condițiile răspândirii acestei specii în zone cu conţinut ridicat în argilă al solului. Normele de aplicare a gunoiului de grajd sunt similare celor aplicate la specia măr.
