Se pare că îngrășămintele promovate de Bill Gates ca fiind o soluție pentru a face față viitoarelor efecte ale schimbărilor climatice asupra securității alimentare sunt mult mai nocive decât s-a crezut inițial.
Un studiu realizat recent în Africa, unde se anticipează că dependența de îngrășămintele cu azot va crește cu 300% până în anul 2050, arată că această creștere drastică a utilizării de îngrășăminte de acest tip ar putea duce la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră la niveluri care sunt echivalente cu emisiile anuale ale întregului sector al aviației comerciale, informează publicația sud-africană Mail&Guardian (mg.co.za).
Cercetarea, rezumată într-un brief al Institutului pentru Agricultură și Politică Comercială, Grain și Greenpeace, arată că tipurile de îngrășăminte promovate de companiile chimice și de proeminentul filantrop Bill Gates și a sa Alianță pentru o Revoluție Verde în Africa sunt cu 20% mai dăunătoare decât se estimase anterior.
Cercetătorul Timothy Wise face referire la cartea lui Gates, How to Avoid a Climate Disaster (Cum să eviți un dezastru climatic), în care miliardarul afirmă: „Pentru a cultiva culturi, vrei tone de azot – mult mai mult decât ai găsi vreodată într-un cadru natural”.
Se estimează că schimbările climatice vor reduce producția de alimente de bază cu 50% ca urmare a încălzirii preconizate în anul 2080.
Dar Wise a spus că aproximativ 10% din emisiile directe provin din îngrășământul sintetic cu azot aplicat culturilor.
Cercetătorii din studiul recent au folosit date îmbunătățite privind emisiile directe în câmp și au încorporat emisiile de la fabricarea și transportul îngrășămintelor cu azot.
„Bill Gates se înșală”
Wise a efectuat cercetări care au arătat că Alianța pentru o Revoluție Verde în Africa nu obține rezultatele dorite prin promovarea utilizării acestor îngrășăminte.
„Bill Gates se înșală pur și simplu când spune că singura modalitate de a cultiva alimente este cu îngrășăminte sintetice. Culturile au nevoie de azot și, în multe zone, pot obține cea mai mare parte sau tot ceea ce au nevoie din agricultura ecologică îmbunătățită”, a spus el.
Se pare că emisiile de îngrășăminte cu azot sunt de peste 200 de ori mai dăunătoare decât dioxidul de carbon.
La începutul anilor 2000, liderii africani au adoptat o rezoluție în 12 puncte privind utilizarea îngrășămintelor, ca parte a eforturilor de a realiza o „revoluție verde” africană.
Dar Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a recunoscut gravitatea riscurilor de mediu asociate cu utilizarea sintetică a azotului asupra sănătății oamenilor și asupra mediului.
În 2019, statele membre au semnat Declarația de la Colombo privind gestionarea durabilă a azotului, cu scopul de a reduce la jumătate utilizarea azotului, în special în agricultură, deoarece conduce la poluarea sistemelor de apă și dăunează în continuare sănătății solului.
80% din azot este irosit
UNEP promovează, în schimb, utilizarea practicilor agroecologice care promovează regenerarea și conservarea.
Șefa diviziei de ecosisteme a organizației, Susan Gardner, a spus că este nevoie de acceptarea politică pentru a depăși utilizarea îngrășămintelor cu azot.
„Stimulentele financiare și acceptarea politică vor fi necesare pentru a depăși numeroasele obstacole în calea metodelor de cultivare cu azot ușor, utilizarea durabilă a azotului oferă un câștig triplu: pentru economie, pentru sănătatea umană și pentru mediu”, a subliniat Gardner.
Mark Sutton, cercetător principal la Centrul pentru Ecologie și Hidrologie din Regatul Unit, a declarat că studiul său a constatat că 80% din azot este irosit și pierdut în mediu.
Țările africane sunt foarte dependente de îngrășămintele cu azot, dar au început să utilizeze metode de micro-dozare, care este promovată ca o modalitate de a folosi mai puțin îngrășământ, dar pentru a îmbunătăți recoltele.
Potrivit revistei ONU Africa Renewal, între 2005 și 2015, Etiopia a înregistrat cea mai mare creștere proporțională a consumului de îngrășăminte la hectar, de la 1 kg la 24 kg. Acesta a citat un raport din 2015 al Băncii Mondiale care a constatat că, în aceeași perioadă, utilizarea îngrășămintelor din Ghana a crescut de la 20 kg la 35 kg pe hectar, iar cea din Kenya de la 33 kg la 44 kg, rezultând creșteri ale randamentului variind de la 18% la 56%.
este parte a
