Agricultura digitala – temelia fermei viitorului

Astăzi, agricultura nu mai este imună la „întreruperea” economiei digitale: în sectorul agricol se realizează introducerea mai multor aplicații software care permit o raționalizare a exploatării și o creștere a productivității. La întrprinderile agro-alimentare, astfel de procese precum mulgerea vacilor, irigarea, administrarea de îngrășăminte sau hrănirea animalelor, nu se desfășoară fără implicarea dispozitivelor digitale. Producătorilor nu le rămâne decât să afișeze pe panourile publicitare: „Bine ați venit la Ferma virtuală!”, sau să apeleze la o firmă SEO pentru a vinde mai ușor produsele online.

Revoluția digitală în agricultură este mai mult decât o simplă automatizare și robotizare (cum se întâmplă în industria produselor lactate) și a început în anii 1960 drept consecință a revoluției industriale. Aceasta provine de la noile tehnologii informaționale și de comunicare, al căror potențial a fost dezvăluit pe deplin în sfera economică numai din anii 2000.

ypos:0.160417in; frame-width:2.895833in; wrap-mode:wrapped-both; frame-height:1.980556in; xpos:0.044444in; frame-type:imageDispozitivele online, software și agricultura

Principalul vector al noilor tehnologii informaționale și de comunicare în cadrul fermei este stabilirea conexiunii prin internet a laptopului, smartphone-ului sau tabletei cu anumite dispozitive, altele decât calculatorul.  De exemplu, fermierul și-a programat laptopul ca să transmită la ora 8 dimineața, în fiecare miercuri, o informație codificată către pulverizator, astfel încât acesta să irige plantația cu debitul și durata prestabilită.

Astfel, fermierul poate conecta la internet tractoarele, combinele, semănătorile sau pulverizatoarele și să le demareze aflânduse la mii de kilometri distanță. Această rețea permite memorarea, controlul și centralizarea funcțiilor, setărilor și datelor realizate de întreagul parc de mașini.

În acest scop, standardele internaționale, cum ar fi protocolul de comunicare standardizat Isobus – susținut de Fundația pentru Industria Electronică din Agricultură (AEF) – permit deja mașinilor agricole de diferite mărci să comunice între ele, permițând prelucrarea centralizată a datelor.

În mod similar, în sectorul zootehnic, grajdurile conectate și echipate cu sisteme electronice permit identificarea, urmărirea și producerea de informații despre fiecare animal, permițând, în special, o hrănire personalizată – în funcție de greutate, sănătate sau perioada ciclului de lactație.

Un alt exemplu de dispozitive conectate prin internet în cadrul fermei este acela al sondei de măsurare. O companie amerciană Solum s-a specializat în vânzarea de sonde legate la pământ, geolocalizate și conectate la Internet, care măsoară umiditatea solului și nivelurile de minerale și nitrați. Acest lucru permite vizualizarea unor parametri prin suprapunerea lor pe imagini prin satelit și adaptarea irigării și fertilizării, dozându-le într-un mod orientat și diferențiat pe diferite parcele.

Pentru a analiza întreaga suprafață de hectare a terenurilor agricole, inițiatorul francez Airinov a dezvoltat un sistem automat de cartografiere agronomică ghidată de GPS care măsoară suprafața pragului, rata de clorofilă precum și concentrația de azot.

Economia informațională este menită să cuprindă sectorul agricol, iar cel din urmă va prelua treptat în fața agriculturii cunoașterea și precizia. Prin producerea de date precise și stocarea pe memoria virtuală, fermierul centralizează informațiile de la toate nivelurile și își poate gestiona exploatarea, programând de pe calculatorul său ecosistemul (umiditatea, nutriția) plantelor pe care le cultivă, utilizând software-uri de gestionare a fermelor. Securitatea site-ului sau logistica pe care o utilizează agricultorul se asigură prin sisteme speciale de protecție care nu permit atacul hackerilor sau infectarea cu viruși.

În cadrul dispozitivelor digitale, fermierul poate să combine datele produse din domeniul său cu datele externe (prognoze meteorologice, prețuri de vânzare a produselor agricole). În sfârșit, instrumentele de luare a deciziilor, bazate pe datele colectate și pe modelele matematice de interpretare indică agricultorului când poate recolta roada și la ce preț va vinde producția. Utilizarea lor condiționează creșterea randamentului, minimizarea pierderilor de resurse, reducerea poluării mediului ambiant. Gestionarea corectă a mijloacelor fixe și circulante cu ajutorul aplicațiilor virtuale duc nu doar la scăderea prețurilor, ci și la succesul întreprinderii.

Citește și

Comentariile sunt închise