Papadia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate și cu flori galbene grupate în capitule, care se deschid dimineata si se inchid seara. Fructele formeaza un papus in forma de umbrela, scopul fiind ca semintele sa zboare pentru a germina si creste pe alte locuri. Păpădia este găsită pretutindeni, unde se află vegetație, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate și pe marginile drumurilor.Compozitia chimica
In flori se gaseste lecitina, in radacini se gasesc in cantitati mari minerale, potasiu si bor. De asemeni se gasesc substantele chimice triterpene, flavonoizi, carotenoide, inulina, etc .
Farmacologie
Papadia are actiune puternica de stimulare a secretiei biliare si de evacuare a bilei. S-a constatat ca preparatele de papadie pot mari secretia biliara de patru ori, efectul fiind curatarea organismului de toxine, scaderea colesterolului rau, cu actiune benefica in hiperglicemie si hiperazotemie. Ajuta in dispepsiile biliare, in litiaza urica datorita potasiului.
Datorita borului si siliciului Papadia este utila in intarirea oaselor .
Consum
Papadia se poate consuma in salate (deoarece este amaruie, se poate amesteca cu alte produse).
Pentru ceaiuri, se poate recolta cu cazmaua iar dupa spalare fie taiem radacina, fie o uscam cu totul dar se usuca mai greu.
Florile nu se pot usca, deoarece se transforma in papus.
Ca ceai se poate face:
- Infuzie din o lingura de frunza sau de iarba (frunza plus radacina) la o cana cu apa; se beau doua cani pe zi.
- Decoct din o lingurita de radacina la o cana cu apa; se bea o cana pe zi treptat .
Ing. Petre Biolan
