Venitul real al fermierilor evaluat la miliarde de euro.

Venitul real al fermierilor, în UE-28 a fluctuat considerabil pe parcursul intervalului, dar în linii mari, pe medie, a crescut relativ lent. Venitul nominal din domeniul agricol al fermierilor (veniturile din vânzarea factorilor de producție – teren, muncă și capital) în UE-28 a fost evaluat la 128,7 miliarde de euro în termeni de prețuri de bază, se arată în broșura publicată de Eurostat, intitulată ”Date statistice pentru agricultură, piscicultură și silvicultură – ediția 2019”, care sintetizează datele cumulate, corespunzător perioadei 2008-2018.

Mari fluctuații

Venitul constituie un instrument cheie pentru a determina viabilitatea sectorului agricol. În conturile agricole, veniturile au fost măsurate în mod tradițional ca un indice, calculat pe baza venitului real al factorului per unitatea anuală de muncă (UAM). Față de anul de bază 2008 (= 100), indicele venitului agricol în UE-28 a crescut timp de doi ani consecutivi, înainte de a scădea din nou la aproape același nivel înregistrat ca și în 2010, în anii 2012 și 2013 (la apogeul crizei financiare și economice). După aceea, indicele a revenit din nou pe creștere, înregistrând o evoluție pozitivă relativ rapidă în 2014 și 2015, pentru ca ulterior veniturile din agricultură în UE-28 să rămână stabile în 2016 (în creștere cu doar 0,1% față de anul precedent).

Modelul general

Modelul general pentru evoluția venitului agricol al fermierilor din UE-28 în timpul perioadei 2008-18 poate fi legat de evoluția celor doi indicatori de bază care sunt utilizați în construcția indicelui.  Venitul real al fermierilor, în UE-28 a fluctuat considerabil pe parcursul intervalului, dar în linii mari, pe medie, a crescut relativ lent. Acest venit total mai mare s-a împărțit la o forță de muncă mai redusă din punctul de vedere al numărului de lucrători, concretizându-se în creșteri puternice ale venitului mediu per unitatea anuală de muncă calculată în echivalent full-time al programului de lucru.

Variațiile venitului real pot fi legate de creșterea prețurilor materiilor prime (în 2009 și din nou în 2011 și 2017), precum și de declinul înregistrat de activitatea agricolă ca urmare a crizei financiare și economice (în 2008 și 2009). Cele mai mari schimbări în veniturile reale în UE-28 au fost înregistrate în 2009 și 2010, de – 12,6%, urmată de + 9,3%. Pe de altă parte, cele mai mari scăderi ale numărului de lucrători în domeniul agricol s-au înregistrat în 2010 și 2011, ceea ce a condus la o creștere aparentă a veniturilor agricole în ambii ani.

7 state UE, sub veniturile din 2005!

Un grup de șapte state membre ale UE au raportat că indicele lor de venit agricol în 2013 a fost la un nivel mai mic decât în 2008. Acest grup a inclus Irlanda (unde a fost înregistrată cea mai mare contracție a veniturilor agricole, de – 17,7%), Malta, Croația, Luxemburg, Slovenia Cipru și Italia (unde a fost înregistrată cea mai mică reducere, de doar – 0,1%). În cazul Maltei și Irlandei reducerea venitului agricol pe UAM ar putea fi atribuită în mare măsură extinderii numărului de UAM, în timp ce în celelalte cinci state membre ale UE ar putea fi atribuită în mare măsură reducerii veniturilor reale.

Indicele venitului agricol a crescut într-o serie de state membre ale UE între 2008 și 2013. Creșterile au fost relativ mici – de 6,4% și respectiv 7,3% – în Portugalia și Grecia. În schimb, venitul agricol pe UAM a crescut cu 117,1% în Slovacia între 2005 și 2013, și aproape s-a dublat în Letonia (+ 92,4%) și Danemarca (+ 82,3%), în timp ce creșteri de 65-79% au fost înregistrate în Ungaria, Estonia, Republica Cehă și Polonia.

Cele mai recente evoluții 2012-13 (vezi graficul) arată că indicele venitului agricol a crescut cu (11,4%), în Olanda, în vreme ce câștiguri de două cifre au fost de asemenea înregistrate în Malta, Spania și România. Majoritatea statelor membre ale UE au cunoscut o variație a veniturilor agricole cu mai mult de +/- 10% în intervalul 2012-13, deși au existat reduceri mai mari ale acestuia în Estonia (- 17,7%), Germania, Croația și Franța (între – 11,3% și – 15,7%).

Fermele de familie sunt predominante

Marea majoritate a fermelor din UE sunt exploatații relativ mici, de familie. De multe ori, aceste exploatații se bazează pe membrii familiei pentru a furniza forță de muncă (în plus, titularului de fermă). Agricultura este de asemenea caracterizată prin vârfuri de muncă sezoniere (de exemplu, cele legate de recoltare), cu un număr mare de lucrători angajați pentru perioade relativ scurte de timp. Din acest motiv, estimările sunt făcute prin volumul de forță de muncă echivalent normă întreagă (măsurată în unități anuale de muncă).

În UE-28, în 2013, forța de muncă în agricultură a fost estimată la un echivalent de 10,1 milioane de lucrători anuali care lucrează full-time. Printre statele membre ale UE, cu numărul cel mai mare de persoane angajate în agricultură (în echivalent de lucrători anuali care lucrează full-time) se află Polonia (2,1 milioane de UAM), România (1,6 milioane UAM) și Italia (1,1 milioane UAM). Între 2005 și 2013 a existat o reducere de aproape o cincime (21,8%) a forței de muncă din agricultură în UE-28; cele mai abrupte reduceri anuale au fost înregistrate în 2007 și 2010 (contracția totală de 2,5 milioane de UAM a fost aproape exclusiv determinată de reducerea de muncii nesalarizate (2,4 milioane UAM sau 92,6% din total).

Citește și

Comentariile sunt închise