Romalimenta considera suprataxarea sucurilor cu zahar un atentat la buzunarul romanilor

Deși nu ne mai miră mãsurile intempestive, de tipul mãririi taxelor, aplicate dupã scutiri şi iertãri de datorii, considerăm necesar să evidențiem că acestea au un efect devastator asupra mediului economic şi social, cu atât mai mult cu cât nu sunt rezulta tul unor consultãri firești ci, de cele mai multe ori, sunt măsuri pe care le aflãm “pe surse” sau doar post-factum.

Suprataxarea bãuturilor cu zahãr este capul de afiş al sãptãmânii, iar Romalimenta se vede obligatã a aminti câteva deficienţe majore ale unei astfel de mãsuri. Existența unor taxe similare în câteva state ale lumii, puține dealtfel, nu este în sine o probă că acest mecanism funcționează, de multe ori impactul negativ fiind trecut sub tăcere.

Fãrã excepţie, guvernele in cauzã au motivat suprataxarea exclusiv pe nobile raţiuni ale protecţiei sãnãtãţii consumatorilor (cãrora statul crede că trebuie sã le dicteze ce sã mãnânce), cu atât mai mult cu cât fondurile colectate sunt destinate sistemului medical. La fel şi acum.

In realitate, nobleţea guvernamentalã ascundea stângaci lãcomia și incompetența unei administrații lipsită de viziune, incapabilă de a gestiona un buget și de a propune politici publice care să rezolve cauzele și nu simptomele. Sperãm cã nu şi acum.

Cu aceastã speranţã, dublatã de cea a unor necesare consultãri inainte ca mãsura sã fie pusã in practicã, Romalimenta menţioneazã cã:

Informarea corectã a consumatorilor, inclusiv prin programe educaţionale, nu taxarea suplimentarã a unor alimente, este eficientã in promovarea unui stil de viaţã sãnãtos.

Nu existã alimente bune sau rele, sãnãtoase sau nesãnãtoase, cum greşit se vehiculeazã adesea, ci doar diete echilibrate sau, din contra, dezechilibrate, aşa cum aratã inclusiv documente ale Comisiei Europene. Alimentele de pe piaţã sun t alimente sigure, controlate şi fiecare işi are rolul sãu intr-o dietã corelatã cu cerinţele nutriţionale ale organismului, cu activitatea fizicã a fiecãruia.

Membrii Romalimenta intreprind acţiuni concrete de reducere a conţinutului de sare, zahãr şi grãsimi din produsele lor. Existã in acest sens, incã din 2011, angajamentul industriei in cadrul Planului naţional de acţiune impotriva bolilor netransmisibile, angajament pe care industria alimentarã il continuã şi il extinde, in cadrul Protocolului de colaborare cu Ministerul Sãnãtãţii. Astfel, in mai 2018 a fost reactualizat “Protocolul de colaborare dintre Ministerul Sanatatii si Romalimenta privind promovarea unui stil de viaţă sănătos prin controlul aportului caloric si reducerea consumului de sare, zahar adaugat si grăsimi saturate si trans în rândul populației”, ocazie cu care au fost comunicate rezultatele actuale si planurile de continuare a reformularii in diferite segmente ale industriei alimentare.

Suprataxarea unor alimente este în detrimentul populatiei şi are efecte economice şi sociale negative. Menţionãm succint cã:

– Orice măsură menită să afecteze accesul la alimente, care nu este fundamentată ştiinţific, este discriminatorie prin definiţie.

– Introducerea unei taxe pentru anumite categorii de alimente nu are ca efect imbunãtãţirea stãrii de sãnãtate a populaţiei, stimularea unei alimentaţii echilibrate ca urmare a acestei mãsuri fiind total ineficientã, aşa cum s-a demonstrat in ţãrile care au aplicat taxe similare.

– Impunerea unei taxe pe alimente este incorectă pentru că ea penalizează pe toată lumea, indiferent de stilul de viaţă şi obiceiurile de consum alimentar.

– În contextul programului guvernamental actual, impunerea de noi taxe este total inoportună, această masură avand un impact negativ asupra cresterii economice planificate.

– La nici patru ani de la mult-aşteptata reducere a TVA la alimente, introducerea de supra-taxe în industria alimentară este ilogicã şi va afecta serios puterea de cumpărare a populaţiei, în special a acelor categorii sociale cu venituri medii si mici.

– Suprataxarea va avea un impact negativ asupra agriculturii şi industriei alimentare româneşti si va duce la scãderi considerabile ale impozitelor si contribuţiilor producătorilor afectaţi la bugetul de stat, ca şi ale celor din sectoarele cu care aceştia au relaţii economice (furnizori, distribuitori, etc), precum si la diminuarea producţiei şi implicit reducerea numărul de locuri de muncă.

– O taxã suplimentarã impune costuri administrative adiţionale atât pentru guvern, cât şi pentru mediul de afaceri.

– În concluzie, în schimbul unor încasãri suplimentare la buget, suprataxarea va aduce consistente scumpiri ale alimentelor în cauzã, cu efecte directe asupra nivelului de trai (recent, Eurostat confirmând locul 1 pe care il ocupã românii in UE, ca pondere a cheltuielilor cu alimentele) şi, economic, asupra sectorului agroalimentar, vital pentru România.

Gravitatea problemei constã nu doar in afectarea bãuturilor cu zahãr, cum se susţine acum. Greu este “prima datã”; mâine ni se va spune cã trebuie scumpite pâinea, lactatele, mezelurile, pentru cã au sare, poimâine cã uleiul are grãsimi, sau (revenind) şi mierea are zahãr, astfel cã, in scurt timp, vom realiza cã sãracii Europei mãnâncã cel mai scump. Este cel puţin nefiresc, dacã nu deadreptul imoral!

Urgenţa mãsurii este, pur şi simplu, inexistentã şi este timp pentru a gândi impreunã mãsuri care sã contribuie real la ĩmbunãtãţirea sãnãtãţii populaţiei, iar Romalimenta este gata sã contribuie la acest proces necesar!

Citește și

Parerea voastra este intotdeauna importanta.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.