Pregatirea serelor pentru iarna

Lucrările de pregătire a adăposturilor propriu-zise – solariilor – sunt diferite, în funcţie de tipul acestora. Astfel, adăposturile cu caracter temporar,cum sunt tunelele joase, se pregătesc concomitent cu înfiinţarea culturii sau la scurt timp după aceasta.

Lucrările curente de întreținere

La culturile semănate sau plantate din toamnă, în mod excepţional solariile se pot confecţiona şi înainte de înfiinţarea lor. În acest scop vor fi pregătite elementele pentru susţinerea foliei (nuiele, tuburi din material plastic, vergele metalice din materiale recuperate etc.). De asemenea, se poate apela şi la susţinerea foliei pe un schelet confecţionat din stâlpi de lemn şi reţea din sârmă.

În cazul adăposturilor cu caracter permanent se iau măsuri de revizuire a scheletului de susţinere, se intend sârmele de ancorare, se dezinfectează stâlpii şi structura de susţinere, care eventual se văruiesc (când sunt din lemn) sau se vopsesc (când sunt din metal). În final, se trece la învelirea cu folie; aceasta trebuie să fie cât mai întinsă, dar fără să se sfâşie, să ajungă bine la sol pentru a putea fi îngropată de jur împrejurul adăpostului, să fie fixată din partea exterioară, cu diferite materiale, spre a rezista cât mai bine la solicitările vânturilor de primăvară.

Toate operaţiile de pregătire a solariilor trebuie să fie încheiate cu cel puţin 8-10 zile înainte de data la care s-a stabilit plantarea şi semănarea legumelor, potrivit proiectului ACED (Proiectul privind Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor), proiect finanțat de USAID (Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională).

În acest interval de timp are loc încălzirea solului. Adăposturile înalte, de tip individual, mai ales cele în formă de tunel, rezistă mult mai bine în timpul iernii, deoarece zăpada alunecă în intervalul dintre ele, evitându-se astfel distrugerea sau deformarea lor. În zonele mai reci (nordul ţării, la altitudine mai mare) se recomandă protejarea cu folie dublă sau triplă, prin construirea de tunele joase în interiorul salariilor înalte.

Prin această metodă se realizează o mai bună încălzire a solului şi o apărare mai sigură a culturilor decât la protejarea simplă, cu o singură folie. Folia de polietilenă se degradează după o perioadă de circa un an de folosire, din cauza acţiunii razelor solare şi a variaţiilor mari de temperatură. De aceea, este recomandabilă înlocuirea anuală a foliei solarului, mai ales în zonele sudice. Materialul recuperat poate fi folosit la protejarea temporară, sub formă de tunele joase, sau la mulcirea solului (acoperirea suprafeţei solului cu folie, cu excepţia punctelor de plantare a răsadurilor).

Călirea răsadului

Călirea răsadurilor de tomate se efectuează prin alternanţa temperaturii şi umidităţii. Mulţi specialişti străini sunt împotriva acestor procedee agrotehnice, motivându-și atitudinea prin… stresul cauzat plantei. În serele cu asigurarea tuturor parametrilor vitali, aceasta, într-adevăr, nu e necesar, spun însă specialiștii. Pentru serele şi solariile din România, unde, în perioadele reci, factorul de temperatură este unul determinant, călirea este obligatorie.

Pentru aceasta, temperatura în seră este redusă până la +14…15 ° C ziua şi +10…12°C noaptea, timp de 6-8 zile. În această perioadă, se reduce esenţial irigarea şi se exclude fertilizarea. O confirmare a călirii răsadului este schimbarea culorii frunzelor din verde aprins în verde închis, şi înăsprirea lor, iar plantele au un miros pronunţat de tomate.

Proprietățile răsadului de tomate

Răsadurile produse pentru culturile protejate trebuie sa fie viguroase și sănătoase . Cerințele de calitate pentru răsadurile de tomate, în momentul plantării, sunt următoarele: – înălțimea: 14-20 cm; – numărul de frunze: 8-10 buc; – diametrul coletului (tulpina la nivelul solului): 6-8 mm; – muguri floriferi: 1; – grad de acoperire cu rădăcini a substratului nutritiv: 80-90%; – vârsta optimă: 45-65 zile.

Ordinea în care se efectuează lucrările de pregătire a serelor pentru inițierea producerii tomatelor în ciclul I (prima cultura) este următoarea: – evacuarea resturilor culturii din anul trecut; – stabilirea focarelor de boli și dăunători; – eliminarea focarelor de boli și dăunători; – mobilizarea (săpatul, aratul) adâncă a solului la 28-30 cm; – frezarea (sau afânarea) solului la adâncimea de 10-15 cm; – dezinfectarea chimică a solului cu sulfat de cupru 500-1000 kg/ha; – fertilizarea de bază cu îngrășăminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice; – încorporarea îngrășămintelor în sol și modelarea terenului.

Un alt aspect foarte important este acela de a efectua analiza solului în seră, în fiecare an. Pentru acest lucru este necesar să se solicite servicii de analiză a solului de la laboratoare specializate. Laboratoarele vor fi cele care vor stabili gradul de fertilitate a solului în seră. Gradul de fertilitate poate fi: scăzut, moderat, normal, ridicat. Decizia referitor la fertilizarea solului în anul current se va lua în dependență de acest grad.

Schema și modul de plantare a tomatelor

Plantarea se face la 60 – 70 cm între benzi (o bandă este constituită din două rânduri de plante) pentru hibrizii cu portul mai mic (tomate determinante) și la 70…80 cm între benzi pentru hibrizii mai mari (indeterminați). Distanța dintre rânduri pe bandă este de 40…50 cm pentru ambele cazuri. Distanța dintre plante în rând este de 30…40 cm. La plantare, este bine să se pună în “cuib” un pumn de mraniță care se amestecă cu pământul din “cuib”. Este foarte important ca planta să fie plasată în groapă puțin înclinat, până la primele frunze adevărate. Aceasta va da posibilitate plantei să formeze rădăcini pe întreaga porțiune, de tulpină îngropată în sol. După plantare ea se irigă cu 1…1,5 litri apă la fiecare “cuib”.

Utilizarea foliei duble, cu pernă de aer

Folia dublă cu pernă de aer poate reduce costurile pentru încălzire cu până la 25%. Presiunea aerului între folii se menține cu ajutorul unui ventilator centrifug electric. Ventilatorul trebuie să fie instalat în interiorul serei, dar trebuie să sufle aer între folii din exteriorul serei, nu din interiorul ei. Prin aceasta, se va reduce probabilitatea suflării aerului cu umiditate sporită, care cauzează condensarea în acest spațiu și apariția picăturilor de apă.

Productivitatea ventilatorului este suficientă de la un nivel de 28 litri / secundă, iar presiunea aerului trebuie menținută astfel încât diferența nivelului apei întru tub de forma “U” să fie de 0.8 cm. O metodă derivată de la cea descrisă mai sus, dar mai eficientă și mai costisitoare, este utilizarea foliei cu aditiv protector infraroșu (IR). În acest caz, stratul exterior al pernei de aer din folie este de o calitate mai joasă, iar cel interior (din seră) este din folie cu aditiv protector infraroșu. Aceasta din urmă sporește capacitatea pernei de aer de a menține căldura în interiorul serei.

Este foarte important să reținem că, în cazul roșiilor, apa, în momentul irigării, să nu nimerească pe frunze. Asta va duce la îmbolnăvirea lor, mai ales în primele săptămâni după plantare, când temperaturile în timpul nopții sunt scăzute. După 5 zile de la plantare este necesar de instalat sistemul de irigare.

Producătorii locali, de cele mai multe ori, efectuează irigarea prin brazde. Acest lucru duce la irosirea unei cantități mari de apă și cheltuieli adăugătoare de brațe de muncă. Însă, pentru cultura tomatelor în seră este binevenită irigarea prin picurare. Metoda oferă mai multe avantaje comparativ cu cea tradițională: – apa nimerește direct pe sol fără a umezi frunzele tomatelor; – este posibil aplicarea mulcirii solului, procedeu ce duce la reducerea consumului de apă pentru irigare; -oferă posibilitatea de fertilizare cu îngrășăminte complexe, și aplicarea dozelor exacte.

Direcționarea luminii spre interiorul serei

Peretele din partea de nord a serei permite pătrunderea în interior a unei cantităţi neînsemnate de lumină. Pentru reducerea pierderilor de căldură, acesta poate fi acoperit din partea interioară cu o folie de aluminiu, cu scopul de a direcționa lumina spre plante. Tot cu acest scop, folia peretelui din partea de nord poate fi vopsită cu vopsea albă lavabilă (pe bază de apă). Aceasta tot va asigura direcționarea luminii spre interior. Pentru izolarea termică eficientă a peretelui din partea de nord a serei, acesta poate fi confecționat din folie “cu bule de aer”.

Cu toate că pe piaţă se găsesc ecrane termale foarte scumpe, acestea pot fi confecționate folosind folia cu grosimea de 100 microni. Acestea sunt folosite pe timp de noapte în lunile de iarnă, primăvară și toamnă pentru a conserva căldura, iar pe timp de vară pentru a reduce temperatura, astfel evitând supraîncălzirea plantelor.

Imaginile folosite sunt pur ilustrative. Unele sunt preluate de pe internet si pot sa nu se identifice cu momentul sau subiectul ori sa nu reflecte exact realitatea articolului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai citite articole