Merişoarele au fost folosite cu secole în urmă atât ca hrană, cât și ca medicament. Descoperite de stămoși și confirmate prin studii specializate în zilele noastre, aceste fructe ce provin în special din în zonele montane, au fost considerate tratamente excelente pentru numeroase boli, în special în cele ale tractului urinar.
Micuțe dar de un roşu aprins și pasional, merişoarele conţin cei mai mulţi antioxidanţi, dintre toate fructele cunoscute, ceea ce le transformă în arme invincibile pentru apărarea organismului uman.
Acestea împiedică dezvoltarea bolilor cronice (mai exact cele cardiovasculare) şi previn infecţiile. În compoziţia regăsim acizi, proteine, vitamine dar şi uleiuri şi săruri minerale.
Un studiu publicat în Jurnalul de Chimie Agricolă și Alimentară s-a concentrat asupra efectelor extractelor din 10 fructe diferite. Potrivit studiului, extractele de merițor au scazut îmulțirea celulelor canceroase în special în cancerul de colon și mamar. Este posibil ca vitamina C combinată cu antocianine umplute cu antioxidanți să contribuie la inhibarea creșterii celulelor canceroase. Cunoscute cel mai mult pentru problemele tractului urinar, inclusiv iritarea, pietrele la rinichi și infecțiile, merișoarele mai sunt utilizate pentru creșterea producției de urină (ca diuretic). Acestea conțin substanțe chimice care ar putea ajuta la uciderea bacteriilor în urină.De asemenea, s-a constatat faptul că merişoarele au efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinenţă. Sucul de merişor este un aliat de bază în prevenirea și formarea tartrului şi a cariilor dentare.
Aceste fructe de padure roșii pot fi consumate crude sau sub formă de gem sau sirop. In plus, alături de 2 litri de apă pe zi, ceaiul din frunzele de merișoare reduce cu până la 60% riscul aparitiei diferitelor tipuri de litiază renală. Infectiile urinare sunt extrem de frecvente la femei, iar odată ce apar au tendința să fie recurente. Frunzele de merișoare fiind verzi pe tot parcursul anului, se pot recolta oricând. Totuși, cel mai mare efect îl au înainte și după fructificație, mai exact la începutul toamneiți la sfârșitul primăverii.