Cătina conţine de două ori mai multă vitamina C decât măceşul şi de zece ori mai mult decat citricele și, în plus, este un foarte bun antioxidant. Fructele de cătină pot fi o adevărată mină de aur, mai ales că piețele de desfacere europene sunt tot mai avide să obțină acest fruct, în condițiile în care industria alimentară dorește înlocuirea vitaminei C sintetice cu vitamina C obținută din sucul de cătină.
Planul de investiții
Folosită încă din antichitate pentru întărirea sau vindecarea organismului, cătina mai este denumită și „ginsengul românesc”. Fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi. Cătina conţine, de asemenea, cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. Conform analizelor de laborator fructul conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier și tot complexul vitaminelor B; seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
Investiția inițială necesară pentru înființarea unui hectar de cătină este cuprinsă între 5-6 mii EUR și 9-10 mii EUR. Suma necesară va fi mai mare sau mai mică în funcție de lucrările de pregătire a solului pe care va fi plantată cătina. Din investiția inițială, aproximativ 2-2,5 mii EUR reprezintă costurile legate de achiziționarea materialului săditor, iar restul, având în vedere că planta intră în producție din anul al treilea de vegetație, sunt reprezentate de cheltuieli legate de pregătirea solului, sădire și întreținerea plantelor (irigare, protejare împotriva rozătoarelor etc.), cheltuieli ce pot ajunge până la aproximativ 6-7 mii EUR.
Densitatea la hectar
La un hectar sunt necesari circa 1.250 de arbuști, prețul unei plante situându-se între 1,25-1,75 EUR/arbust. Cătina este o plantă dioică, adică este o plantă la care organele de reproducere sunt diferite (flori bărbătești și flori femeiești) și se dezvoltă separat, pe indivizi (arbuști) diferiți ai aceleiași specii. Plantele de gen feminin (plantele “femele”) produc fructul, în vreme ce plantele de gen masculin au rol doar de polenizatori. Polenizarea se face cu ajutorul insectelor și a vântului. Pentru a avea loc polenizarea în condiții bune, și a putea rodi, planta de sex masculin și cea de sex feminin trebuie să crească alăturat. La 4-7 plante feminine, se plantează o plantă masculină.
Plantele de gen masculin sunt mai înalte și mai groase, ramurile au culoarea brun-roșiatică, iar mugurii sunt bine grupați pe ramuri, alungiți; individual mugurele prezintă aspectul unui ciorchine. Plantele de gen feminin prezintă muguri care au aspect de butoiași, fiind mai rari așezați pe ramuri, iar culoarea ramurilor este brun-cenușie. Plantele masculine înfloresc mai devreme decât cele feminine, acestea din urmă înflorind când are loc înfrunzirea. Procurarea butașilor se poate face de la o serie de firme specializate.
Practic, pe plantație
Perioada optimă de plantare a arbuștilor de cătină este toamna sau primăvara devreme. Înainte de toate este nevoie de pregătirea terenului printr-o arătură adâncă de cca 40 cm, urmată de mărunțirea brazdelor cu ajutorul grapei cu discuri sau a frezei de sol. Următoarea etapă constă în pichetarea terenului și executarea gropilor în funcție de schema de plantare aleasă, precum și în instruirea echipei pentru o plantare corectă. Butașii de cătină se plantează în gropi cu o adâncime de 60 cm și o lățime de 60 cm. Pe fundul gropii se pot pune aproximativ 20 kg de bălegar putred.
Înainte de plantare, rădăcinile arbuștilor de cătină se înmoaie într-un amestec de bălegar de vacă, argilă și apă. Este foarte important ca înainte de plantare butașii de cătină să fie ținuți cu radăcinile în apă aproximativ 2-12 ore pentru hidratare. Imediat după plantare este recomandată tasarea foarte bine în jurul plantei a solului, astfel încât să fie eliminate golurile de aer. În primul an de cultură, se recomandă udarea plantelor de cătină de 4-5 ori, mai ales dacă ne confruntăm cu un an secetos. Necesarul de apă este cel mai ridicat în luna august, mai ales dacă plantarea s-a realizat în primăvară. De asemenea, cultura de cătină trebuie curățată de buruieni. Toamna, ar fi recomandat ca fiecare plantă se fie legată cu folie de nailon pentru a fi protejată de rozătoare. Folia se dezleagă primăvara, după topirea zăpezii. Tot atunci se taie crengile uscate, iar locul unde au fost realizate tăierile se unge cu mocirlă.
O plantație de cătină produce timp de 20-30 ani și nu necesită îngrijiri speciale. În primul an de producţie, dacă plantele sunt bine întreţinute se pot obţine şi 12-15 tone la hectar. Se poate ajunge însă şi la producții de 20-25 de tone la hectar în următorii ani (după anul patru de cultură), dacă plantația este bine îngrijită și sunt folosite soiuri înalt productive. În general, producţia maximă este obţinută în anul şapte. Kilogramul de fructe de cătină se comercializează cu 1,7-1,9 EUR pe piețele din Europa. Anul trecut, România a exportat peste 521 de tone de cătină, în special în Belgia, Germania, Ungaria, Polonia și Bulgaria, însă cererea este mult mai mare decât producția internă.
De asemenea, cătina poate fi comercializată și sub formă de ulei. Un litru se vinde cu aproximativ 130 de euro, iar dintr-o tonă de catină se extrag 25 de litri de ulei, ceea ce înseamnă un venit de 3250 EUR pe tona de cătină, față de 1.700-1900 EUR în cazul vânzării producției brute. Uleiul de cătină conţine peste 32 de vitamine, precum și acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. El poate fi folosit cu succes și în cazul unor grave arsuri termice și chimice, în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei şi chiar al stresului.
