Cicoarea este o planta erbacee perena cu frunza asemanatoare cu cea de papadie si susai. Cicoarea are tulpina care poate depasi un metru, cu flori albastru-azuriu care se deschid dimineata. Cicoarea se intalneste de la munte pana la mare prin fanete, terenuri necultivate, de-a lungul cailor ferate, de-a lungul drumurilor, a santurilor, etc.
In aceasta perioada putem sa recoltam radacina iar vara se recolteaza planta.
Compozitie chimica
Latexul din radacina de cicoare contine substante triterpenice amare: lactucina si lactupicrina; inulina intibina (tot o substanta amara), fructoza, pentozane, colina, alfa si beta lactucerol, taninuri, ulei essential, rezine etc.
Farmacologie
Datorita substantelor amare, inulinei si colinei, materia prima are proprietati eupeptic amare si colagoge.
Gratie acestor actiuni, decoctul din radacina de cicoare reprezinta o excelenta bautura pentru purificarea ficatului si a splinei si in tratamentul imediat dupa icter. O doza de 2 cani pe zi s-a dovedit eficienta pentru aceste afectiuni .
S-a constatat ca prin consumul decoctului de radacina de cicoare scade colesterolul din sange.Cercetatorii din Egipt au ajuns la concluzia ca decoctul din radacina de cicoare combate tahicardiile, datorita unor substante asemanatoare substantelor active de tip digitalic. Pana la viitoarele cercetari in aceasta directie, o cana pe zi cu radacina de cicoare este utila.
Decoctul de cicoare neutralizeaza aciditatea gastrica, actioneaza favorabil in litiaza biliara, are proprietati diuretice si laxative, are o usoara actiune hipoglicemianta si antitiroidiana, usureaza digestia, favorizeaza evacuarea veziculei biliare.
Mod de preparare si administrare
Din1-2 lingurite de radacina sfaramata la o cana cu apa se prepara un decoct scurt (zece minute). Se beau 2-3 cani pe zi.
Ing. Petre Biolan
(bibliografie – Acad. Ovidiu Bojor)
(bibliografie – Acad. Ovidiu Bojor)
