Controlul nivelului de fosfor in nutritia vacilor de lapte

Cât de important este nivelul fosforului în nutriția vacilor de lapte dar și cât de mare este impactul deversării acestuia în sol și în apă, ca urmare a folosirii îngrășămintelor din grajd? Cercetătorii americani au studiat această problemă și au ajuns la rezultate sugestive, eliminând falsele prejudecăți ale fermierilor. Iată ce au concluzionat aceștia, în studiul ” Reducing Dietary Phosphorus in the Dairy Herd”, publicat de PennState Extension.

Mineralul cel mai versatil

După cum se știe, fosforul este cel de-al doilea element mineral important care se găsește în organismul vacilor de lapte, întrucât 80-85% din el se află în oase și dinți. Acesta are un rol esențial, fiind implicat în aproape toate reacțiile metabolice și poate fi cel mai versatil dintre toate elementele minerale. De asemenea, fosforul reprezintă o componentă esențială a sistemelor tampon între sânge și celelalte fluide ale corpului, inclusiv a lichidului ruminal. Nu în ultimul rând, fosforul este esențial pentru buna funcționare a microorganismelor din rumen, și în special ale celor care digeră celuloza vegetală.

Până de curând, majoritatea nutriționiștilor din domeniul vacilor de lapte au alcătuit rațiile cu niveluri de fosfor mai mari decât cele recomandate. În mod normal, nu este neobișnuit ca nivelurile de fosfor să depășească 130-160%, însă preocupările specialiștilor în legătură cu problemele de mediu au forțat o reevaluare a nivelurilor necesare în dieta vacilor de lapte. Efectul fosforului asupra mediului este eutrofizarea, adică o creștere a stării de fertilitate a apei naturale, care determină o creștere accelerată a algelor sau a plantelor de apă. Trebuie precizat că există deja legi, care vor intra în curând în vigoare, inclusiv în Uniunea Europeană, privind gestionarea nutrienților, legi care vor forța producătorii să controleze cantitatea de fosfor care intră și iese din fermă.

Concentrațiile și furajele au un conținut variat de fosfor. Astfel, semințele au mult mai mult fosfor decât furajele, iar produsele secundare de însămânțare, cum ar fi grâul sau masele de semințe oleaginoase (făina de soia), au valori ridicate de fosfor. Astfel, controlul nivelului de fosfor prezent în dietă necesită testarea periodică a ingredientelor pentru furaje, și nu numai, precum și verificarea valorilor din documente.

Unele suplimente de proteine au un conținut similar de proteine, dar concentrații foarte diferite de fosfor. În acest caz, o selecție atentă a suplimentelor de proteine, bazate pe un raport corect între azot și fosfor, ar reduce introducerea acestui mineral în ferme. Toți compușii de fosfor naturali sunt fosfații, care se produc pe suprafața pământului sub formă de ortofosfați, fiind utilizați pentru a produce mai mulți fosfați biologici.

Cu toate acestea, fosfații anorganici utilizați pentru a furniza suplimentar dieta cu fosfor sunt, în general, considerați principala sursă potențială de fluor, pentru animale. Însă fluorul poate fi toxic pentru bovine și, prin urmare, aceștia sunt îndepărtați din compușii alimentari. Totuși, s-a constatat că este o practică obișnuită pentru nutriționiști sau consultanți, să stabilească dieta animalelor cu niveluri mărite de fosfor, care depășesc cerințele animalului. Unele dintre motivele explicate de nutriționiști pentru justificarea folosirii exagerate a fosforului în dieta animalelor sunt: precizia și controlul furnizării hranei pentru animale; opinia că adăugarea fosforului în rație ar îmbunătăți reproducerea. Cu toate acestea, niciuna dintre idei nu justifică o creștere a fosforului în dietă.

Cum se recunoaște deficiența de fosfor

Semnele deficienței de fosfor nu sunt ușor de recunoscut, cu excepția cazurilor severe, caracterizate de oase fragile, slăbiciune generală, pierdere în greutate, rigiditate și producția scăzută de lapte. Reducerea aportului de substanță uscată este cea mai probabilă consecință a deficienței de fosfor.  Pe de altă parte, valoarea scăzută a fosforului în țesuturile metabolice active, conduce la reducerea fosforului necesar metabolizării intermediare. Fosforul nu este considerat toxic, atunci când animalele consumă doze unice mari, întrucât, în condiții normale, el este absorbit în organism în funcție de nevoile animalului, iar excesul este eliminat. Toleranța maximă pentru rumegătoare este de 1%, pe bază de substanță uscată. Trebuie știut însă, că nivelurile ridicate de fosfor din dietă pot provoca diaree. Pe de altă parte, consumul prelungit de fosfor adăugat în rația de hrană poate provoca probleme metabolice grave, din cauza tulburărilor asociate cu absorbția și metabolizarea calciului.

Influența fosforului din dieta vacilor asupra mediului

Fosforul, dacă este acumulat în terenurile agricole, se scurge și erodează terenul și afectează apele. Existența unei cantități excesive de fosfor în lacuri, duce la inflorescența algelor, deteriorând acumulările de apă curată. În plus, acumularea fosforului în sol, atunci când acesta intră în compoziția îngrășămintelor și a gunoiului de grajd, este absorbit în culturi într-o cantitate foarte mare.

În momentul de față, un număr foarte mare de reglementări aduc în discuție limitarea fosforului din îngrășăminte. De pildă, în prezent, în multe țări din lume, liniile directoare de aplicare a gunoiului de grajd sunt pe bază de azot, dar urmează să fie inclus și fosforul. Standardul care va fi impus are sens în situația în care solul are un nivel ridicat de fosfor și există riscul ca acesta să ajungă în apă. Întrebarea este ce ar putea face producătorul, atunci când va veni timpul ca fosforul să devină un factor limitator pentru aplicarea îngrășămintelor în cultură? Ultilizarea mai bună a îngrășămintelor, rotația adecvată a culturilor, conservarea îmbunătățită a terenurilor și tehnicile eficiente de aplicare a gunoiului în grajd, toate acestea sunt foarte utile, dar problema, în viitorul foarte apropiat, este aceea de a reduce conținutul de fosfor din gunoiul de grajd.

Astfel, revenim din nou la problema reducerii dietei de fosfor pentru vacile de lapte și la modul cum poate fi rezolvată această situație fără a afecta producția de lapte a acestora. Vestea bună, dată de specialiști, este aceea că este posibilă reducerea fosforului din gunoiul de grajd, prin managementul dietetic. Câteva studii recente au demonstrat că fosforul poate fi redus, în cazul vacilor care alăptează.

Reducerea fosforului din dieta vacilor are un impact economic semnificativ. Astfel, folosind un aport mediu de hrană de 75 kg/zi, se reduce cantitatea de fosfor de la 0,48%, la 0,38%, în cazul dietei dietetice, ceea ce înseamnă o reducere cu 23 grame de fosfor pentru o vacă, pe zi. Acest lucru, din punct de vedere al cifrelor, înseamnă o economie de aproximativ 4 eurocenți/ vacă, pe zi, sau 16 euro pentru fosforul suplimentar!

Efectul asupra performanței reproductive

Performanța reproductivă este o preocupare majoră, în ceea ce privește reducerea dietei cu fosfor. O viziune tradițională este aceea că fosforul este foarte important pentru performanța reproductivă a vacilor.  Cu toate acestea, din ce în ce mai multe studii de specialitate sugerează că suplimentarea rației de hrană cu fosfor nu produce o diferență semnificativă în performanța reproductivă a vacilor moderne de lapte, hrănite cu diete moderate, de cea mai bună calitate. Majoritatea studiilor de specialitate nu a evidențiat nicio diferență în ceea ce privește măsurile de reproducere și nici a influenței fosforului. Cu toate acestea, există un semn de întrebare legat de aceste studii revoluționare, întrucât ele au fost efectuate pe un eșantion mici de vaci, astfel încât se naște suspiciunea că aceste studii nu ar fi relevante și nici nu s-ar putea trage niște concluzii ferme din rezultatele lor.

Pe de altă parte, este evident că o unitate de cercetare nu-și poate permite să asigure un număr de sute de vaci pentru a le utiliza într-un experiment de cercetare. Practic, pentru a proba concluziile acestor specialiști, ar fi obligatorii studiile de teren.

În concluzie, studiile recente au demosntrat că fosforul existent în gunoiul de grajd al vacilor care alăptează poate fi redus de la 0,48%, la 0,38%, fără a afecta performanțele animalului. În plus, o reducere a fosforului din gunoiul de grajd va aduce fermierilor posibilitatea de a se încadra în reglementările de mediu dar va spori și capacitatea fermelor de a rămâne viabile!

Imaginile folosite sunt pur ilustrative. Unele sunt preluate de pe internet si pot sa nu se identifice cu momentul sau subiectul ori sa nu reflecte exact realitatea articolului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai citite articole